hrana

Hrana constienta, hrana de calitate…nu stiu cui o dau, dar ma asteapta cu nerabdare. Nu stiu ce fac, nici de ce o mai fac, ma zvarcolesc de dureri in pat noaptea. Ceva imi spune s-o fac, altceva imi spune sa nu, parca parca m-as indeparta putin de la decizie. “De ce s-o faci? Sa-ti demonstrezi ca poti s-alegi? Esti psihopata?” Imi spune o parte din mine…Urmata de vocea altei naluciri : “Asta e, we’ll do it,,,we’ll survive” which is bullshit, cause I’m doing it cu un scop precis, simt ca tai in carne vie…dar nu mai conteaza caci eu sunt doar decizia, nici masochista, nici victima, desi din toate cate putin.

Incerc sa dau tot, ceva se opune. Incerc sa nu dau nimic, ceva se opune. totul e conditionat…e misto limita, cum altfel?

Acum inteleg ce inseamna plata.